alice blog & stuff

2008 Anul international de promovare a dialogului intercultural

2008-05-12T05:20:00.000-07:00

2008: Anul european al dialogului intercultural

Logo-ul Anului european al dialogului intercultural

Lansat pe 8 ianuarie în Liubliana, Slovenia, Anul european al dialogului intercultural este o iniţiativă UE care îşi propune să promoveze dialogul între culturi, sprijinind cetăţenii europeni în abordarea unui mediu cultural din ce în ce mai complex. Această iniţiativă urmăreşte promovarea, în special în rândul tinerilor, a importanţei dezvoltării unei cetăţenii europene active, care să respecte diversitatea culturală şi să se bazeze pe valorile comune.

În activităţile sale, anul acesta, Parlamentului European va acorda o atenţie deosebită dialogului intercultural. În plus, Parlamentul organizează evenimente speciale dedicate Anului European al dialogului intercultural, iar un număr de personalităţi de diferite naţionalităţi şi religii se vor întâlni cu deputaţii europeni.

Anul 2008 este Anul dialogului intercultural. De ce este această temă atât de importantă pentru mandatul dumneavoastră?

Înţelegerea dintre culturi este crucială pentru pacea din lumea întreagă, iar relaţiile dintre Vest şi lumea islamică şi arabă sunt decisive pentru secolul 21. Nu voi uita niciodată discursul domnului Anwar Al Sadat (Egipt), care a făcut referire la Islam ca religie a păcii. Trebuie să stabilim o conexiune cu lumea islamică, întrucât în acest fel, conflictul prezis dintre civilizaţii nu se va produce. Trebuie să dezvoltăm un dialog bazat pe toleranţă şi adevăr.

Credeţi că în cele din urmă lucrurile se vor schimba în bine?

Trebuie să fim optimişti. Nu putem să ne îndeplinim obiectivele decât dacă suntem optimişti şi dacă vom crede cu adevărat în ele. Să luăm drept exemplu integrarea europeană. Fiind în Parlamentul European din 1979, am cunoscut numeroase persoane care nu credeau că Europa va putea fi vreodată unită, că vom avea un Parlament European puternic şi o monedă unică europeană - totuşi, am obţinut toate acestea prin muncă, hotărâre şi perseverenţă. Sunt optimist şi cred că vom avea rezultate pozitive şi în ceea ce priveşte dialogul dintre culturi.

8 marie

2008-03-19T01:26:00.000-07:00

Poezii pentru mama (clic aici)
Cele mai frumoase poezii pentru fiinta care ne-a dat viata...
Istoricii spun ca "Ziua Mamei" isi are originile in festivalul dedicat mamei zeilor Rhea, tinut in Grecia Antica. Zeita pamantului Rhea era sotia lui Cronos, zeul timpului si mama tuturor zeilor si zeitelor din Olimp. De asemenea, in Roma, Cybele mama zeilor era venerata inca din anii 250 IH. Sarbatoarea era cunoscuta sub denumirea de Hilaria si tinea trei zile, de pe data de 15 martie pana pe 18 martie.In anii 1600, Anglia celebra o zi numita "Sambata Mamelor", in a patra sambata a postului Pastelui, pentru a cinsti mamele. In acele timpuri, multi oameni saraci lucrau ca servitori pentru bogatasi. Cum cea mai mare parte a slujbelor erau departe, acestia locuiau in casa stapanului lor. De Sambata Mamelor aveau permisiunea de a-si petrece ziua alaturi de cei dragi. O prajitura speciala se gatea pentru aceasta ocazie festiva.Odata cu raspandirea religiei crestine pe glob, istoricii sunt de parere ca "Mama Biserica" a substituit cealalta sarbatoare "Mama Zeita". Multi spun ca ceremoniile care erau tinute in cinstea lui Cybele au fost adoptate de biserica pentru a venera pe Maria, mama lui Isus Cristos. Ele reprezentau puterea spirituala care ne-a dat viata si ne protejeaza de tot ceea ce este rau. In timp, cele doua sarbatori s-au amestecat si au devenit una singura "Ziua Mamei".In Statele Unite ale Americii, sarbatoarea dedicata mamei, a fost pentru prima data propusa, in anul 1872, de catre Julia Ward Howe. Trebuia sa fie o zi dedicata pacii.In anul 1907, Ana Jarvis, din Philadelphia, a inceput o campanie pentru a stabili ziua nationala a mamei. Jarvis a reusit sa convinga biserica din Grafton, din vestul Virginiei, sa celebreze "ziua mamei" in mai, cand comemora doi ani de la moartea mamei sale. Julia era foarte atasata de mama sa, Reese Jarvis, profesoara la Biserica Metodista din Grafton, Virginia de Vest. Astfel ca, atunci cand mama sa s-a stins din viata, impreuna cu sora sa oarba Elisinore, au incercat sa creeze o zi speciala dedicata mamelor. Simteau ca astfel copiii, care deseori isi neglijeaza de multe ori mama, sa realizeze ca trebuie sa-i acorde dragostea cuvenita cand inca aceasta mai este in viata. Erau de parere ca o zi dedicata mamei ar creste respectul pentru parinti si va uni mai mult familiile.Jarvis si sustinatorii ei au inceput sa scrie ministrilor, oamenilor de afaceri si politicienilor explicandu-le dorinta lor de a stabili o zi nationala a mamei. Ca rezultat al eforturilor lor prima zi a mamei a fost tinuta pe data de 10 mai 1908. Garoafele au devenit simbolul acestei zile, fiind florile favorite ale fostei doamne Reese Jarvis. In zilele noastre garoafa rosie este simbolul unei mame inca in viata, in timp ce garoafa alba comemoreaza pierderea ei.Prima proclamatie a "Zilei Mamei" a fost citita de guvernatorul statului Virginia de Vest, in anul 1910. Oklahoma a celebrat de asemenea aceasta zi, in acelasi an. Pana in urmatorul an, "Ziua mamei" s-a celebrat in toate statele.Presedintele Woodrow Wilson, a facut in anul 1914 un anunt oficial proclamand "Ziua mamei" ca zi de sarbatoare nationala in a doua duminica din luna mai.Pe 12 decembrie 1912 a luat fiinta Asociatia Internationala pentru Ziua Mamei.Astazi multe tari din lume isi aniverseaza ziua mamei, la momente diferite, dar exista tari ca: Danemarca, Finlanda, Italia, Turcia, Australia si Belgia care-si celebreaza de asemenea ziua mamei in aceeasi zi cu Statele Unite.

Cum ne purtam in societate

2008-03-19T01:16:00.000-07:00

Stim sa ne comportam in societate?

Iata o intrebare definitorie asupra caracterului nostru. Sectiunea de mai jos iti da ocazia sa-ti analizezi si, dupa caz, sa-ti revizuiesti comportamentul. Invata din cele ce urmeaza mai jos!

A fi un gentleman inseamna...

...sa te comporti cuviincios cu cei din jurul tau, indiferent de varsta si conditie sociala, sa fii politicos si agreabil, sa fii capabil sa iti stapanesti emotiile si impulsurile, sa dai dovada de incredere si onoare, sa fii conciliant, sa stii sa aplanezi conflictele si sa le eviti, sa fii decent, sa te respecti pe tine insuti, cat si pe cei din jurul tau, sa fii tolerabil cu cei din mediul tau social, sa iti stabilesti propriile tale principii morale, pe care sa le respecti cu strictete, sa ai o tinuta si un limbaj impecabil, sa ai in vedere lucrurile cu adevarat esentiale, sa detii simtul responsabilitatii, sa fii diplomat, sa stii sa actionezi in orice situatie.

Este gresit...

...sa deranjezi linistea publica, sa mananci sau sa fumezi pe strada, sa arunci hartii sau resturi pe strada, si mai putin in locurile special amenajate, sa ai un limbaj necuviincios cu o persoana mai in varsta decat tine, sa abuzezi de ceilalti, sa distrugi bunurile publice, sa nu cedezi trecerea, dupa caz, unei persoane adulte, unei femei sau unui superior, sa adopti o pozitie sau o tinuta nepotrivita in societate.

Pe strada, conversatiile...

...nu sunt intocmai potrivite, mai ales daca se fac in mijlocul drumului. Insa, daca este neaparat nevoie, este bine sa adoptam o pozitie cat mai retrasa, in asa fel incat sa nu incurcam trecerea celorlalti. De asemenea, este politicos sa se vorbeasca pe un ton nu foarte ridicat.

Transportul in comun...

...prevede ca urcarea si coborarea calatorilor sa se faca prin spatiile indicate, si anume, urcarea prin spate si pe partea din stanga a usii de la mijloc, iar coborarea prin cealalta jumatate si prin usa din fata.

Locul pe scaun...

...se ofera persoanelor in varsta, femeilor, femeilor insarcinate, persoanelor cu copii infirmilor.

In taxi...

...este nepermis sa ne asezam pe locul din dreapta al soferului, in special in cazul doamnelor. Barbatul care insoteste o doamna va ocupa locul din spatele soferului, langa aceasta, si nu pe cel de langa sofer. Cand se ajunge la destinatie, barbatul este atent sa ii ofere doamnei un ajutor la coborarea din vehicul si apoi sa plateasca soferul. In autoturismele private, persoana in varsta sau superiorul ocupa locul din dreapta celui care conduce.

La teatru, la cinematograf, sau la concert...

...barbatul va purta intotdeauna, seara, la teatru, un costum de culoare inchisa. La garderoba, el o va ajuta pe cea care il insoteste sa isi lase haina. Barbatul este cel care conduce doamna spre locurile rezervate, traversand randul cu fata la ceilalti. Este nepoliticos sa mananci in timpul spectacolului sau sa comentezi cu voce tare.

Cand mergem in vizita...

...nu este neaparat nepoliticos sa nu te descalti la intrarea in locuinta. Acest lucru depinde foarte mult de gazda. Daca aceasta insista sa va descaltati, e bine, la cererea dumneavoastra, sa va inlocuiasca incaltarile cu o pereche de papuci de casa. Altfel, aspectul de tinuta eleganta si desculta este mai neplacut.

Cand suna telefonul...

...este recomandat sa raspundem cel tarziu dupa cel de-al cincilea apel. Cel care a apelat saluta si se recomanda celui pe care il solicita. Este foarte important modul in care vorbim, inca de la inceputul convorbirii, cu cel care a sunat. De exemplu, daca se intampla ca apelantul sa ne deranjeze, nu trebuie sa lasam ca acest lucru sa fie remarcat. Este recomandat ca atunci cand dam un telefon sa nu fie nici prea devreme, nici prea tarziu si sa evitam orele de masa.

Poarta vietii sociale

Pot sa va prezint ? Da , dar corect !
Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii , sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara a fi prezentat , chiar daca este o presoana care se bucura de notorietate publica. Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat , incepeti prin a va insusi citeva reguli elementare.
Se prezinta barbatul , femeii ; cel mai tinar , celui mai in virsta ; inferiorul , superiorului ; subordonatul , sefului ; - intr-un cuvint rangul inferior , celui superior. Prin urmare , este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar , sau pe o doamna aceluiasi , cu exceptia citorva cazuri pe care le vom mentiona mai departe. Sa vedem acum cum decurge prezentarea.

Domnul X , un tinar ziarist , in virsta de 30 de ani este invitat undeva , in acelasi timp cu domnul Y , director de editura , filozof bine cunoscut. Dupa cina , domnul X , il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte , deoarece domnul X este si mai tinar si mai putin important decit celebrul scriitor. Momentul asteptat sa iveste. Intovarasit de prietenul sau domnul Z , se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia : " Domnule director , imi permiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X ? Domnul X , domnul Y ". Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate , se inclina una spre cealalta , domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decit domnul Y. Acesta , aproape in acelasi timp , ii intinde mina domnului X care o stringe imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate. Ele se cunosc , exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul citorva cuvinte.

Analizind aceasta prezentare , putem sa formulam citeva reguli de baza.
1. Domnul X , tinar scriitor , trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers , deci dupa regula inferiorul , superiorului.
2. In absenta stapinului casei , un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile.
3. O reverenta , o inclinare , insotesc prezentarea , dupa care urmeaza stringerea de mina si numai apoi se incepe o conversatie. Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene , ceea ce , dupa regulile stricte ale politetii , nu era posibil inainte.

1.Tact si tactica in prezentarile corecte
Sa incepem prin a aminti prioritatile salutului : tinerii , inferiorii si barbatii ii saluta pe cei mai in virsta , pe superiori si pe femei , care raspund la salut. Remarcam mai inainte strinsa legaturaa intre aceasta regula si cea a prezentarii. In salut , ca si in prezentare , adica atunci cind se naste viata sociala si de fiecare data cind o consolidezi , initiativa porneste de jos : superiorul este cel salutat , asa cum ii este si prezentat subalternul. Intr-o incapere se afla pentru scurt timp un domn si o doamna.

Gazda intra si il prezinta pe domn doamnei , iar doamna intinde mina daca doreste , daca nu isi spune numai numele. Nici chiar fetele foarte tinere nu-si vor spune numai numele mic - Mimi , Fifi , Bebe , Coca , Anuta , Crenguta - ci vor rosti chiar ambele nume - Laura Ionescu. Aceeasi recomandare o facem si tinerilor domni , nu vor spune - Bogdan , Dan , Gabi , Puiu - ci numele intreg - Serban Iordanescu. Bine inteles , in acest domeniu , ca si in altele , exista unele motive care anuleaza regulile : nimeni nu va fi obligat , de exemplu , sa accepte salutul cuiva care a pierdut stima generala. La fel , ne vom feri , sa prezentam una alteia doua persoane despre care stim ca nu doresc sa se cunoasca.

Prezentarea marcheaza stabilirea unei legaturi intre doua persoane care , dintr-o data , inceteaza sa mai fie straine una pentru celalalta. Se cunosc , iar acest verb trebuie luat in sensul lui strict. Eticheta iti permite ca din acel moment sa poti sa-i vorbesti , sa-i faci o invitatie si sa-i adresezi un salut noii tale cunostinte. Este nepermis sa profiti de noua relatie in scopuri personale , sau sa devii familiar imediat.

Daca neglijam aceste reguli , vom vedea cu tristete intrerupindu-se o relatie care ar fi putut sa devina utila sau ar fi putut sa se transforme intr-o prietenie. Sa profitam de imprejurare pentru a clarifica problema familiaritatii , spunind pur si simplu ca ea este opusul politetii. Poti avea cu cineva o legatura de ordin spiritual , o anume afinitate , opinii comune , dar nimic nu-ti permite sa devii familiar cu persoana respectiva. Nu vom intreba de pilda cum o duce cu banii sau in ce relatii se afla cu sotia , subiecte pe care le discuti numai cu familia. De asemenea , ne vom feri sa-i facem confidente , mai ales daca nu ne sunt cerute.

Cind este necesar sa prezinti o persoana alteia? In cercurile restrinse , pentru ca este important ca toti membrii sa se cunoasca intre ei , mai ales daca obisnuiesc sa se vada frecvent. In schimb , la receptii sau la baluri nu este necesar si nici nu este posibil ca toti invitatii sa se cunoasca intre ei. Acestia insa trebuie sa-l cunoasca pe stapinul casei , pe sotia acestuia , pe invitatul de onoare si pe vecinii sai de masa. Este important deci sa fie prezentati. Sarcina aceasta ii revine gazdei sau persoanei desemnate sa faca prezentarile. In lipsa acesteia invitatii se vor prezenta unii altora , asa cum veti afla intr-un capitol ulterior.Daca sunteti gazda si prezentarea cuiva vi se pare inoportuna , trebuie sa evitati aceasta situatie , procedind cu mult tact. Cind sunteti invitat iar gazda nu are timp sa va prezinte , faceti-o singur.

Cateva exceptii
O foarte tinara domnisoara este prezentata unui domn in virsta si nu invers cu toate ca regula spune : barbatul este prezentat femeii. Dar in acest caz a trecut pe primul plan virsta.Inca o data tactul si bunele maniere hotarasc persoana care trebuie sa fie onorata.

Daca prezentam o personalitate politica sau publica , putem , in general , sa-i anuntam titlul si sa nu-i spunem numele. Se va spune de exemplu : " Domnul director al fundatiei ..." , " Domnule director , vi-l prezint pe doctorul X." Daca e vorba despre o ceremonie in care se impune un protocol , va fi pronuntat numai numele persoanei pe care o prezentam. Intr-o societate se va pronunta mai intii numele persoanei care intra si apoi numele persoanelor prezentate. Cind imprejurarile o cer , aceasta ordine este inversata : daca in casa se afla o persoana care merita un respect deosebit , atunci ea va fi cea prezentata unor noi veniti. In acest caz ne vom exprima astfel : " Va rog sa-mi permiteti , domnule X , sa v-o prezint pe doamna Y ".

Exceptind situatia in care un grup de oameni este prezentat unei persoane marcante sau invitatului de onoare , persoanele singure sunt prezentate cuplurilor si niciodata invers. Daca trebuie sa prezentam o persoana singura unui grup , renuntam la prezentarea membrilor acestuia. In prezenta unui bolnav , toate prioritatile se sterg si toate persoanele , oricare ar fi situatia si virsta lor , ii sunt prezentate.

Repetam , pentru a fi retinut , este prezentata , de regule , persoana care soseste : " Mama , acesta este Horia , colegul despre care ti-am vorbit ! " Construiti-va singuri situatii posibile , plecind de la acest model si aplicati cele invatate.

Ce trebuie sa spunem, sa facem si ce trebuie sa evitam
Se intimpla adesea ca prezentarile sa fie facute in graba de catre persoane neatente. In continuare trebuie sa ne descurcam singuri. Daca ii excludem pe cei blazati si pe mizantropi , fiecare om este fericit sa cunoasca persoane interesante. Cind ne este prezentat cineva , nu stim altceva despre el decit numele , daca acesta este pronuntat clar. Va trebui sa ne supunem atunci unui joc de societate , nu neaparat amuzant , care va consta in a ghici cine sunt noii parteneri de discutie.

Este o situatie care mai tirziu poate deveni o amintire placuta , dar care ridica la inceput anumite probleme. Este foarte greu sa incepi o conversatie , dar momentul dificil poate fi depasit daca descoperiti relatii sau interese comune. In celelalte cazuri , gazda sau cel care face prezentarea trebuie sa o completeze prin citeva cuvinte amabil despre cele doua persoane care se intilnesc pentru prima data. Este mai mult decit un compliment , este un lucru care va facilita primul lor contact.

Fie ca este vorba despre precizarea unor relatii comune , a profesiei acestora sau a unei calatorii facute de unul din ei de curind , se va gasi in aceasta precizare embrionul unei conversatii placute. In nici un caz nu vom faca aluzii la situatia lor financiara. Nu se face , sa spunem : " Domnul X este un om cu bani ..." sau " Domnul Y este , din pacate , somer. " De asemenea , este de prost gust sa vorbim despre viata particulara a celor prezenti sau sa discutam , la nesfirsit , despre meseria acestora.
Cind facem prezentarile , trebuie sa avem o atitudine naturala. Sa evitam orice exagerare : Nu vom afisa politetea exegerata sau atitudinea servila. Trebuie sa ne respectam si sa-i respectam pe ceilalti. Doar asa vom gasi firul Ariadnei , care ne va scoate din labirintul conventiilor sociale.

2.Capcane
Cu ocazia unei prezentari , pe necunoscatori ii pindesc intotdeauna citeva capcane. Vrind sa fie deosebit de politicosi , acestia insira toate titlurile onorifice ale persoanei prezentate. Greseala ! Numele acestuia poate fi insotit de acel titlu care il reprezinta cel mai bine in functie de conjunctura.
De pilde , daca domnul X este in acelasi timp doctor , profesor universitar si ministru la spital sau in intilnirile particulare va fi prezentat ca medic sau ca profesor , iar in public va fi prezentat cu functia cea mai importanta , cea de ministru. Dar , sa tinem seama cind este cazul , si de faptul ca multe persoane doresc sa fie prezentate doar cu numele lor , fara titlurile pe care le detin.

Si prezentarea rudelor creeaza uneori dificultati. Se intimpla sa intilniti pe cineva care vrea sa v-o prezinte pe sotia sa si care spune : " Imi permiteti sa v-o prezint pe doamna Popescu ? " Iar sotia acestuia va spune la rindul ei : " Imi permiteti sa vi-l prezint pe domnul Popescu ? " Aceste formule sunt nu numai caraghioase ci si gresite. Nu exista decit una corecta: " Sotia mea " sau " Sotul meu " , cu varianta " Sotia mea , Ana " , de exemplu , pentru intilnirile cu prietenii. De prost gust este si sa vorbesti despre sotul tau sau sotia ta spunindu-le numele de familie : " Azi face piata Popescu ", spune sotia. " Popeasca n-o sa fie de acord ", spune sotul. Putem crede ca s-a plecat de la o gluma , dar , in mediile mai putin cultivate , aceste formule sunt luate in serios. Dar , in nici un caz " Doamna mea " sau " Domnul meu " , cum spune omul din popor cind vrea sa fie politicos cu tot dinadinsul.

Aceeasi remarca este valabila pentru ceilalti membri ai familiei. Vom spune : " Fratele meu, Daniel " sau " Sora mea , Dana ". Daca aceasta este casatorita vom spune " Sora mea, Dana X " sau se va spune de asemenei " Cumnatul meu , Bogdan Y " sau " Cumnata mea, doamna Maria Z". Copiii sunt prezentati la fel. Despre ai nostri , vom spune " Fiul meu, Daniel " sau " Fiica mea, Maria ". Daca sunt ai altcuiva , vom spune " Paul , fiul familiei X ". Vom prezenta un cuplu spunind : " Domnul si doamna Z ".
In general , vom evita formulele care au intrat in limbajul oamenilor simpli , si care tind sa contamineze pe toata lumea. Auzim frecvent - cuscrul , cuscra , nasicu , nasica. In mediul rural poate suna bine , in mediul urban , nu. Asadar , se va spune : " D-na Luca , mama sotului Ioanei , fiica mea " sau " D-na dr. Graur nasa copiilor mei. " Chiar daca formularea este mai complicata , este preferabila celor de mai sus.

Prezentarea ca si salutul urmat de stringerea miinii pot crea incurcaturi daca o persoana dintr-un grup sau tot grupul nu cunoaste exact regulile ce sunt impuse in aceste situatii. Ca sa simplificam lucrurile ne vom opri asupra unui caz luat la intimplare. O tinara insotita de sotul ei e invitata la aniversarea socrului , in locuinta acestuia ( sau la un restaurant , nu asta este important ). De fata se mai afla o pereche in virsta , o doamna tot in virsta si un cuplu tinar.

Ordinea saluturilor sau a prezentarilor , daca tinara nu cunoaste pe nimeni sau o parte din invitati este urmatoarea : primul pe care il saluta ( iar acesta ii da mina ) este socrul , persoana sarbatorita. Urmeaza cele doua doamne in virsta ( ele intind mina in timp ce gazda rosteste numele nurorii sale dar si al doamnelor ) , urmeaza domnul in virsta ( acum tinara intinde mina ) si , in sfirsit , tinara invitata ( miinile se intind simultan ) iar tinarului care o insoteste si a ramas ultimul i se spune numele iar tinara doamna ii intinde mina. Am retinut deci ca initiativa de a intinde mina prima i-a fost permisa doar de trei ori : domnului in virsta , tinerei domnisoare si tinarului domn.

Pentru a va amuza incercati sa deduceti de cite ori are voie sa aiba initiativa intinderii miini sotul ei.
Se pot crea incurcaturi in situatia in care prezentam persoane de aceeasi virsta sau de acelasi rang. Se va spune atunci : " Pot sa vi-l prezint pe domnul Popa , domnule Ivanceanu ? ", alegind pe unul dintre ei , la intimplare. Daca celalalt se va simti ofensat este desigur un snob. Prin analogie , formula se aplica si doamnelor de virste apropiate. Uzanta cere insa sa prezentam domnisoara doamnei.

Cind va este prezentat cineva , se poate intimpla sa nu-i intelegeti sau sa nu-i retineti numele. Ivanescu se tine minte mai usor decit Ivanceanu. In acest caz , cereti pur si simplu sa vi se repete numele. Este mai bine asa decit sa i-l scilciati , lucru penibil atit pentru interlocutor cit si pentru dumneavoastra. Daca preferati o cale mai discreta , asteptati ca persoana care v-a facut prezentarile sa ramina singura si rugati-o sa va mai spuna o data numele cu pricina.
Formulele " sunt incintat sa va cunosc ", " imi pare " " bine " , " imi face placere " sunt inca de o mare actualitate. Uneori , dupa ce se face o prezentare se instaleaza o tacere adinca si stinjnitoare. Este rolul celui care a facut prezentarea sa inceapa o conversatie la care va lua si el parte.

Prezentarea in situatii in care oaspetii stau pe scaune
Cine se va ridica si cine va sta jos ?
Prima regula : un barbat se ridica intotdeauna cind ii este prezentata o persoana. Singura exceptie o constituie infirmii sau bolnavii.
A doua regula : o femeie ramine pe scaun. Aceasta regula poate avea insa derogari. Daca este vorba despre o tinara , ea trebuie sa se ridice cind e prezentata unei doamne sau unui domn cu mult mai in virsta. In general , cind se fac prezentarile sau in cadrul unor discutii , tinerii nu vor sta jos in prezenta persoanelor mai in virsta. Daca este vorba despre un batrin este politicos , dar nu indispensabil , ca si femeile sa se ridice. Daca este vorba despre o doamna in virsta , se va ridica in picioare toata asistenta. Si aici este vorba de tact. Este mai bine sa te ridici in picioare decit sa uiti sa o faci atunci cind situatia o cere.

3.Cum sa te prezinti singur
Multa vreme unica modalitate corecta de a face prezentarile in societate a fost aceea in care intervenea o terta persoana. Astazi , a te prezenta singur - in viata sociala , particulara sau profesionala - nu mai e o indrazneala sau o impertinenta. Autoprezentarea se face de obicei cind numarul de musafiri e prea mare sau , pur si simplu , cind cineva a uitat sa va prezinte. De asemenea , un delegat la un congres trebuie sa se prezinte el insusi vecinilor sai de masa sau de reuniune. Preocuparile comune sunt un motiv in plus pentru a se recurge la o astfel de prezentare.
In acest context , bunele maniere cer ca intr-o societate un domn mai in virsta sa se autoprezinte unuia mai tinar. In schimb , o doamna va evita sa se prezinte singura unui barbat , se va prezenta acesta. Ca sa evite o situatie penibila - o tacere prelungita - se poate prezenta si un tinar unui domn mai in virsta sau unei doamne cu conditia sa nu intinda el primul mina.

In viata profesionala ca si in cea publica autoprezentarea se impune intr-o multime de situatii. Cind intri intr-un birou unde esti necunoscut , cind intri intr-o intreprindere ca reprezentant al unei firme trebuie sa te prezinti directorului sau celui cu care urmeaza sa discuti.Daca o antecamera - secretariat va desparte de persoana pe care urmeaza sa o intilniti , ii puteti transmite o carte de vizita dupa ce v-ati prezentat secretarei.
Alta situatie tipica : Chiar daca persoana care se autoprezinta nu este prea agreabila , nu aveti dreptul sa-i intoarceti spatele. Femeile au mai multa libertate de alegere. Asa ca nu trebuie sa va surprinda faptul ca - aparent fara nici un motiv - o femeie va evita sa raspunda incercarii dumneavoastra de a o contacta. In nici un caz nu vom refuza sa ne prezentam , si nici nu ne vom da un nume fals. Lumea e mica si o intilnire ulterioara este oricind posibila !

Desi nu trebuie sa va autointitulati " doamna " , exista situatii cind prezentindu-va - la telefon , de pilda - acest lucru este necesar. Asa ca veti spune : " Va telefoneaza doamna X , din partea doamnei Z. "
Cum ne autoprezentam ? Aproape ca in prezentarea facuta de un tert. Un barbat va spune : " Permiteti-mi sa ma prezint, Mihai Grigorovici ". Daca este deosebit de curtenitor va adauga o fraza de genul : " Ma scuzati ca trebuie sa ma prezint dar , acum gazda este foarte ocupata imi permit sa o fac singur " sau altceva asemanator , in functie de imprejurari.

Daca intram intr-un birou vom spune : " Sunt inginerul Horia Nicolaescu si doresc sa vorbesc cu domnul ... ". In rest , regulile cunoscute ramin valabile : cel mai tinar se prezinta celui mai in virsta , inferiorul - superiorului , domnul - doamnei. In viata publica exista si exceptii - un vizitator mai in virsta se prezinta directorului care este uneori mai tinar.
Cind te prezinti singur trebuie sa fii foarte atent la enuntarea titlurilor si sa te hotarasti la unul dintre ele : un grad universitar , un grad militar , o profesie - si atit. Va cistiga enorm in ochii tuturor cel care se prezinta simplu - " inginerul X " sau " profesorul Y " si despre care aflam ulterior ca a sustinut un doctorat stralucit si ca este membru corespondent al Academiei Romane. Cel mai elegant mod de prezentare ramine totusi cel in care iti spui doar numele. Dar atentie : intii prenumele - Maria Popescu si nu Popescu Maria ca la scoala.

SUS

Cum ne comportam la masa
Inca din cele mai vechi timpuri , masa s-a desfasorat dupa un anumit ritual. Desi era diferit de la tara la tara acesta a impus acele reguli care constituie astazi criterii importante in aprecierea unei persoane bine crescute.
Fara indoiala , masa pe care o oferim sau cea la care suntem invitati a devenit un prilej pentru intilniri importante si discutii interesante. Din fastuoasele mese de pe vremea romanilor sau din timpul Renasterii - daca ar fi sa ne referim numai la acele epoci care ne infierbinta si astazi imaginatia - transpare in zilele noastre obiceiul de a ne onora invitatii cu o masa elegant aranjata , impecabila. Privind inapoi , putem spune ca s-a renuntat , in general , la opulenta si lux ostentativ. Azi nu se mai bea din pocale de aur care poarta semnatura lui Benvenuto Cellini , de pilda. In schimb , a minca din farfurii de portelan de buna calitate si a bea din pahare de cristal a devenit un lucru obisnuit. In mod firesc , comportamentul mesenilor a cistigat in rafinament prin respectarea unor norme impuse de codul manierelor elegante.

Exista astazi tendinta de a adopta modul de viata modern in totala contradictie cu cel clasic. Ne deplasam in goana dintr-un loc intr-altul si de cele mai multa ori masa noastra este frugala. Pregatirea mesei si spalatul vaselor ne-ar rapi un timp pretios. Tindem spre simplitate si comoditate , renuntind la tot ceea ce ar incarca in mod inutil existenta noastra. S-ar parea ca ne contrazicem. Dar indiferent ca optam pentru un serviciu de masa din portelan de Sevres sau pentru unul din sticla incasabila , respectarea unor reguli este obligatorie , incepind cu pregatirea casei , aranjarea mesei si terminind cu felul in care mincam fructele.

Cum aranjam masa
Masa familiala , cea de toate zilele trebuie sa fie si ea apetisanta si ingrijita , ca si cea festiva. Un vechi dicton spune ca " omul inteligent se hraneste cu ochii ". E de preferat o farfurie de faianta , intacta , uneia de portelan ciobit , chiar daca aceasta a fost cindva foarte frumoasa. E de preferat fata de masa din in , apretata , uneia dintr-o tesatura scumpa , dar acoperita de pete. Se intelege de la sine , ca in zilele de sarbatoare ne vom ocupa in mod deosebit de aranjarea mesei. Pentru mese festive , fata de masa si servetelele vor fi si ele festive , de o albeata imaculata , iar pentru reuniuni intime se pot folosi fetele de masa colorate. O fata de masa trebuie sa fie destul de mare ca sa ascunda , pe cit posibil , picioarele masei. In nici un caz nu vom folosi fete de masa din material plastic , chiar daca imita perfect cea mai sofisticata tesatura. E bine sa asezam sub fata de masa un molton subtire care protejeaza furnirul mesei. Trebuie sa asiguram un anumit spatiu pentru fiecare invitat , chiar si pentru cei foarte bine educati care stiu sa-si tina coatele pe linga corp. Ca musafirii sa se simta comfortabil , acest spatiu trebuie sa fie de cel putin 50 cm.

Atit masa familiala cit si cea festiva sunt asezate la fel , dar difera numarul farfuriilor , al tacimurilor si al paharelor in functie de felurile de mincare. Fiecare farfurie va fi dublata de o alta care se aseaza dedesubt , pentru serviciu , si care utilizata doar pentru a pune pe ea farfuria din care mincam. La mesele de fiecare zi ne putem lipsi de cea de-a doua farfurie.

O masa festiva se prezinta , de obicei , astfel : farfuria pentru primul fel este asezata deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea se pune servetul frumos impaturit. Chiflele sau feliile de piine se pun in doua-trei cosulete speciale , repartizate simetric. Locul furculitelor este la stinga farfuriei. Aliniate de la dreapta spre stinga in ordinea utilizarii lor , acestea se aseaza cu dintii in sus. La dreapta , se pun cutitele , cu partea taioasa spre farfurie , tot in ordinea utilizarii - cel mai indepartat este pentru primul fel de mincare , adica pentru peste iar in fata farfuriei sta lingura de supa cu curbura in su s si uneori lingurita de desert ( daca e loc pe masa ). Nu vom aseza niciodata alaturi mai mult de trei cutite si de trei furculite. Restul tacimurilor - linguritele de tort , furculitele mici pentru baclava sau pentru fructe nu se pun pe masa ci pe o masuta de serviciu sau pe un bufet , pentru a fi la indemina.

Aceste reguli nu sunt batute in cuie. Numarul tacimurilor si asezarea lor difera in functie de menu-ul servit la masa. In desenele prezentate veti gasi solutiile la care trebuie sa recurgeti.
La toate mesele cit de cit solemne este obiceiul sa se schimbe tacimurile dupa fiecare fel de mincare. La o masa mai putin pretentioasa nu vom schimba tacimurile decit daca avem peste. In general vom folosi patru farfurii : farfuria pentru antreuri , farfuria de supa , farfuria intinsa si farfuria de desert. Bolurile ( castronasele ) pentru supa limpede ( consome ) nu se pun de la inceput pe masa ci se aduc odata cu supiera. Tacimurile se pot pune si pe suportul destinat lor care va fi asezat la dreapta farfuriilor.

Pe suport vom aseza , in dreapta , cutitul , cu partea taioasa spre farfurie , si in stinga lui furculita cu dintii in jos. Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata farfuriei. Daca utilizam suportul de tacimuri vom pune servetelul la stinga , direct pe fata de masa. Tot in fata farfuriilor , spre drapta , este si locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii - de tuica , de vin ( paharul de vin rosu e ceva mai mic decit cel de vin alb ) si de apa. Retineti ca ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu. Nu improvizati - e o nota proasta - si va recomandam sa nu dati mese festive daca nu puteti. Dupa folosire , paharele de tuica se iau de pe masa. Nu va bagati degetele in ele. Folositi neaparat o tava in acest scop. Va va scuti de drumuri inutile.

Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de masa. Paharele speciale se gasesc pe o masa separata , pe o tava , si fiecare invitat se serveste cu ce-i place. E bine ca sortimentul de aperitive sa fie variat. Sticlele stau si ele la indemina , pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se servesc decit la sfirsitul mesei. Va prezentam alaturat diverse tipuri de pahare , sticle si cani.
Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe masa , la indemina barbatilor care fac oficiul de a servi bauturile. Pentru a nu pata fata de masa , sticlele se pun pe o tavita sau pe farfurioare speciale. Apele minerale se servesc in sticlele lor originale ca si vinurile straine.
Decorarea masei depinde de marimea ei , de rangul musafirilor si de imprejurari. Aproape indispensabile , florile si luminarile vor incinta privirea. Florile trebuie puse in vaze joase ca sa nu-i impiedice pe meseni sa se vada.

Nu vom pune pe masa decit ceea ce poate servi la o intrebuintare imediata. Exceptie fac solnitele si recipientele pentru piper care vor trebui sa fie suficiente ( una pentru circa trei - patru persoane ). Vom avea grija ca acestea sa nu fie infundate sau umede. O gospodina atenta pune in recipientul respectiv citeva graunte de orez. Daca nu folosim recipiente cu capac perforat , celelalte trebuie sa fie insotite de lingurite pentru ca nimeni sa nu fie silit sa se foloseasc de propiul cutit , ceea ce ar fi o greseala.

Sa retinem deci ca untdelemnul , otetul , mustarul , smintina etc. se vor aduce doar daca cineva le cere. O gazda atenta le are pregatite si le ofera. Pentru sosuri se foloseste o sosiera. Atentie : sosul nu se pune nici pe friptura dar nici pe piure sau pe alte garnituri ( macaroane , sote de legume etc ) deoarece e inestetic. Sosul se pune in farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate pe rind. Nu se amesteca tot ce avem in farfurie de la inceput cu toate ca este gustos dar " pasta " obtinuta este imposibil de privit. Vom explica acest lucru adolescentilor care au ramas cu acest obicei de cind erau mici si li se " passa " mincarea. Odata intrebuintata sosiera va fi luata de pe masa.
Salata se serveste in castronele separate , pentru fiecare invitat in parte. Cind friptura este taiata la masa , gazda trebuie sa aiba la indemina tacimuri speciale. E de preferat insa ca acesta operatie sa fie facuta in prealabil, iar friptura sa fie prezentata felii , pe frunze de salata. In multe tari salata se maninca separat dupa friptura.

Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se folosesc in public.
Argintaria este obligatorie ? In cazul unor mese festive , da. Pentru mesele obisnuite exista tacimuri de otel inoxidabil care sunt frumoase si usor de intretinut. E adevarat ca argintaria confera mesei eleganta , dar sa nu uitam ca trebuie sa straluceasca de curatenie. Ca tot ce este pretios , argintaria cere o ingrijire speciala , iar daca nu avem timp pentru asa ceva e preferabil sa renuntam la ea.
Ca mesele festive sa nu ne sperie prin dificultatile ce la creaza , este necesar un exercitiu indelungat. Sa-l facem in cadrul meselor de Duminica , imaginindu-ne ca avem invitat cel putin un ministru , chiar daca suntem doar in familie. Va fi o placere ! Cu acest prilej , vom pune o fata de masa deosebita , tacimurile si vesela pe care nu le folosim zilnic si vom pregati o mincare speciala. Este obligatoriu ca toti membrii familiei sa respecte aceasta masa , fiind punctuali , ajutind sau , daca se plimba dimineata , aducind o floare sau cumparind un desert special ( fructe , prajituri ). Repetam : masa de Duminica e sfinta.
SUS

Conversatia
Pericolul care ameninta orice adunare , in jurul mesei familiale ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici calatoria organizata , nici cel mai fastuos dintre banchete nu sunt scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur impotriva ei este conversatia.

Ce este conversatia ? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile ? Nu , din nefericire ! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie , iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape sunt : tactul , discretia , atentia , insufletirea , amuzamentul , cultura , politetea si sinceritatea. Apar aici , ca in aproape toate manifestarile in comun doua atitudini.

Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele , care polarizeaza conversatia , imbatindu-se cu propiile lor cuvinte , vorbind fara incetare si interzicindu-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema , se situeaza a doua categorie : vesnicii tacuti pe care nu ii bintuie nici cel mai mic gind , cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii : " Aveti dreptate " sau cum auzim , mai recent : " Corect ! ". Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist : " In orice conversatie sunt doua feluri de indivizi : pisalogii si victimele ".

Arta conversatiei nu se invata ca niste formule matematice ci este dobindita mai degraba ca o limba straina , respectind citeva reguli si exersind-o la nesfirsit. Dam aici citeva dintre aceste reguli , dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil.
Nici o conversatie generala nu se poate prelungi multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La acest lucru trebuie sa ne gindim inca din momentul in care facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi " hobby ".

Daca acestia sunt medici vor aborda , fara indoiala , subniecte de interes comun. De asemenea , daca invitam numai profesori si mai mult decit atit , daca ei sunt si colegi de cancelarie , discutia se va invirti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune. Sa ne imaginam ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert , acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua , vor gasi un motiv sa plece. Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale , nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de " bridge " , de exemplu , care au fost discutate cu aprindere toata seara.

Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea , de multe ori , invitatiile pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in dscutii agreabile , accesibile tuturor. sa nu vi se para o exagerare , dar rolul nostru nu este departe de acela al unui regizor. Discutia profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi , de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa inceapa printr relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii.

Exista insa subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin important , este cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul unei calatorii , este o gafa sa discuti despre pretul unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plingi de lipsa banilor , de necazurile din familie sau de la serviciu. In plus , acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punindu-te intr-o situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va indica , gratuit , cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceasi casa cu tine. Nimic nu-l va constringe sa-ti dea informatiile pe care firma sa le cumpara cu bani grei.

Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricind binevenit , uitind ca nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus , nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor , ar putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie : " Va voi examina cu placere , doamna , binevoiti sa va dezbracati." !
Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe care ii intilnim deseori in societate , de a amesteca viata profesionala cu timpul liber.

Banii , grijile familiale sau profesionale , consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea , discutiile despre politica si religie sint considerate tabu , deoarece amindoua sunt prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de a degenera in cearta. Si una si cealalta tin de pregatirea , de gindirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi , in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. In acelasi timp , rolul gazdei sau , in absenta ei , al altui invitat este sa schimbe subiectul.
Sa retinem , in concluzie , ca reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care ii cunoastem , numai ca sa scapam de obligatiile pe care le avem.
Arta replicii si conversatia agreabila

Trebuie sa fii intotdeauna atent la ceea ce spui , astfel incit sa nu-ti pui interlocutorul in inferioritate , chiar daca esti mai instruit sau mai informat decit el. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt. Oricit de paradoxal ar parea , in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit. De ce ? Pentru ca a sti sa asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi este o dovada de intelepciune.

Sa respecti opinia celuilalt , chiar daca difera de a ta deorece s-ar putea sa fie intemeiata. Asta nu inseamna sa renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramine deschis , iar dialogul unica modalitate de a-l elucida. Nimic nu te impiedica sa-ti sustii ideea in cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea ! ", " Nici vorba ! " , " Va inselati !" sau " Ce eroare ! ".

Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Astfel , este mai potrivit sa spuneti : " Iertati-ma , domnule , dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta. " In orice caz sa nu ne intrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ".

Sa nu discutam fara discernamint cu oricine anumite subiecte , deorece riscam ca spalatoreasa noastra , o femeie foarte cumsecade altfel , sa umple tirgul cu necazurile noastre intime ! Daca nivelul conversatiei ne depaseste , nu deschidem gura ; cel putin nu riscam sa ne facem de ris ! Am asistat la urmatoarea intimplare amuzanta - intr-un grup de intelectuale ce se plingeau de lipsa de spatiu , a nimerit o tinara mai putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina : da , aveti dreptate , si la noi e inghesuiala in bucatarie , unul intra , altul iese - e pur si simplu , cum sa va spun ... un trafic de influenta !

Importanta tinutei

Nu putem vorbi despre conversatie - despre arta de a gasi subiecte interesante si de a le sustine cu verva - fara a ne referi la relatia strinsa dintre acestea si felul in care ne prezentam in societate.
Cum mergem , cum ne asezam , cum ne miscam , in timp ce stam de vorba cu cineva ? Acest capitol se va referi in special la citeva lucruri pe care ar trebui sa le evitam cind stam de vorba. Cind suntem in societate nu tinem miinile in buzunare , dar nici pe solduri si nici la spate. Nu ne agatam de un scaun sau de marginea unei mese si cu atit mai putin de interlocutorul nostru sau de un nasture al hainei sale. Cind ne asezam pe un fotoliu sau pe un scaun , stam drept alegindu-ne o pozitie comoda , fara sa ne incrucisam sau sa ne balansam picioarele. Ne vom feri sa ne miscam permanent miinile si sa ne jucam cu degetele. Nu ne vom apropia prea mult de interlocutorul nostru si nu-l vom atinge in cursul conversatiei , chiar daca ea devine palpitanta. Cind vorbim nu ducem la gura nici creionul , nici chibritul si nici scobitoarea.

Daca suntem la masa , facem in asa fel ca sa ocupam un spatiu rezonabil incit sa aiba loc si ceilalti comeseni. Inainte de a vorbi , scoatem tigara din gura , bem fara sa facem zgomot , manincam in tacere. Dar se cade sa completam aceste reguli generale. Vedem adeseori tinere fete ridicindu-si mult fusta deasupra genunchilor mai ales cind este cald. Daca fata despre care vorbim este intr-adevar atragatoare , lucrul acesta nu este dezagreabil. Totusi , buna cuviinta interzice gesturile prea ostentative si cere de pilda femeilor sa se aseze pe fusta. Industria textila ne ofera astazi tesaturi nesifonabile , pentru ca nimeni sa nu invoce sifonarea drept scuza , pentru gestul atit de neelegant de a-ti ridica fusta cind te asezi.
La o receptie , vara , un barbat nu-si scoate haina , fara sa fie invitat sa o faca , iar daca poarta bretele n-o face niciodata. A insoti acest gest de intrebarea : " Imi permiteti ? " este o dovada de proasta crestere , pentru ca faptul este implinit. Ce gazda ar fi aceea care ar raspunde prompt : " Nu ! ".

Intr-o societate , de multe ori , gesturile sunt mai importante decit cuvintele. In principiu , legile ospitalitatii obliga gazda sa indeplineasca musafirilor aproape orice dorinta pentru ca acestia sa se simta cit mai bine. Este insa de datoria invitatilor sa nu abuzeze de aceasta libertate. Oricit de bine crescuta ar fi persoana care ne primeste are si ea o limita a rabdarii. Sa nu o punem in situatia delicata de a deveni nepoliticoasa , silind-o sa ne interzica anumite gesturi.
Ne putem simti intr-o casa straina "ca la noi acasa", dar sa nu uitam ca nu suntem chiar acasa !

Oamenii sunt prin natura lor egoisti si este normal sa doreasca sa se simta cit mai bine , cu orice pret. Acestia se vor purta cu dezinvoltura fara a tine prea mult cont de cei din jurul lor. Dar sa nu confundam dezinvoltura cu obraznicia ! De aici decurge obligatia musafirului de a cere aprobarea amfitrionului inca inainte de a face anumite gesturi. Nu-l vom pune pe acesta in fata faptului implinit crezind ca niste cuvinte formale : " imi dati voie , nu ? " rostite ulterior va vor califica drept om bine crescut ci dimpotriva ! Vei fi calificat drept ceea ce esti in realitate - un mare badaran.

In tot ceea ce facem iin societate important este sa avem simtul masurii. Nimeni nu te va obliga sa stai cu haina pe tine cind in casa sunt 30 de grade , nimeni nu-ti va interzice sa dai un telefon scurt , sau sa-ti aprinzi o tigara. Dar este o mare diferenta intre cel care a obtinut aprobarea gazdei facind aluzii discrete de pilda : " In casa este foarte cald " sau " Nu mi-am anuntat familia ca intirzii" sau pur si simplu : " In aceasta casa se fumeaza ? " - si cel care isi scoate degajat haina de cum intra in casa , se repede la telefon si nu-l mai lasa din mina sau isi aprinde tigara de la tigara intr-o camera unde sunt copii sau persoane bolnave.

Poate gazda nu va spune nimic dar nu este greu sa ne imaginam ce gindeste !
Aceste sugestii sunt valabile pentru toate ocaziile in care " iesim in lume " , fie ca e vorba de o receptie , fie ca e vorba de o vizita neprotocolara la niste prieteni apropiati sau chiar la membrii familie care locuiesc separat de noi.
Cind tusesti , stranuti sau casti este obligatoriu sa duci mina la gura. Cind stranuti schitezi un vag semn dezolat care inchide incidentul. Este politicos sa ne facem ca nu observam si sa renuntam la atit de obisnuitele : " Noroc ! " , " Sanatate ! " , " Ai sa faci chef !". Se crede ca este politicos sa rostesti aceste formule. Gresit !

A nu-ti privi interlocutorul in timp ce vorbesti cu el trece drept lipsa de respect. Dar aceasta regula nu te autorizeaza sa-l privesti fix si sa-l studiezi din cap pina in picioare.
Cind vrei sa vorbesti cu o persoana care este mai departe de tine , e bine sa-ti stapinesti nerabdarea pina cind gasesti o ocazie favorabila sa te apropii de ea. De asemenea , in societate , nu cinti , nu fluieri , nu fredonezi o melodie , chiar daca esti inzestrat cu o voce fermecatoare. Oricit de serioasa ar fi o discutie , trebuie sa-i acordam interlocutorului nostru un suris amical. Dar sa ne abtinem sa ridem indelung cind povesteste cineva o istorioara , si cu atit mai mult cind o facem noi insine. De asemenea , nu vom ride cind cineva face o mica gafa , deoarece nici noi nu suntem scutiti de asemenea incurcaturi.

Se poate intimpla , ca din anumite motive - de pilda ceilalti invitati nu au sosit inca - un musafir sa nu aiba cu cine sta de vorba. In aceasta situatie o gazda atenta va avea grija sa-i gaseasca celui care se plictiseste o ocupatie agreabila. Ii va oferi ceva de baut , ii va da o revista sau ii va propune sa aculte muzica. La rindul lui , invitatul , va astepta linistit fara sa aiba dreptul de " a-si omori timpul " facind o inspectie prin toata casa si cu atit mai mult sa atinga diferite obiecte ce-i stirnesc curiozitatea. Ne putem uita in biblioteca , dupa ce am cerut voie , dar nu ne vom lua un brat de carti pentru acasa. Vom cere daca dorim , una singura avind grija sa precizam cind o aducem inapoi , si sa o si aducem ! La rindul ei gazda ar trebui sa noteze intr-un caiet pregatit in acest scop - cine , cind si ce carte a luat. Nu va bazati pe memorie ! Procedati la fel cu casetele video sau audio. Daca cineva se simte jignit e de rea credinta.

UE-1957-50 de ani de unitate in diversitate

2008-01-28T09:24:00.000-08:00

Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în anul 1951, între şase ţări europene (Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda). După 50 de ani şi 5 valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria), Uniunea Europeană are astăzi 27 state membre, ultimele state care au aderat fiind Romania si Bulgaria(2007).
Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoarele acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea.
Principalele obiective ale UE sunt: promovarea progresului economic şi social (piaţa unică a fost instituită în 1993, iar moneda unică a fost lansată în 1999), să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaţională ,să instituie cetăţenia europeană (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională dar o completează, conferind un număr de drepturi civile şi politice cetăţenilor europeni), să dezvolte o zonă de libertate, securitate şi justitie.

Asocierea Romaniei la U.E. inseamna pe plan economic crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economica si financiara, in sprijinul restructurarii economiei romanesti, iar in plan politic crearea unui cadru institutional pentru realizarea unui dialog politic permanent intre parti. In cadrul acordului sunt precizate o serie de principii care au in vedere:
-stabilirea unei perioade de tranzitie de maximum 10 ani, impartita in doua etape, trecerea la cea de a doua facandu-se in urma examinarii Consiliului de asociere a aplicarii pana in acel moment a prevederilor Acordului;
-asimetria in acordarea de catre parti a concesiilor concretizate prin faptul ca, in timp ce Uniunea isi va realiza angajamentul in prima etapa, Romania si-l va pune in aplicare in a doua ;
-angajamentul partilor de a se abtine de la introducerea de reglementari care sa vina in contradictie cu prevederile Acordului pana la intrarea in vigoare;
-disponibilitatea partilor ca pe perioada de tranzitie sa procedeze de comun acord, in functie de conjunctura existenta in sectoarele vizate, la reducerea periodica si analizarea concesiilor reciproce, inclusiv la accelerarea calendarului in aplicarea acestora.

Pe plan institutional, organismele centrale precum Banca Nationala, Curtea de Justitie etc. vor trebui sa aiba aceleasi atributii cu acelea din tarile comunitare.
In domeniul legislativ vor trebui adoptate acte normative cu caracter economic si pentru alte sectoare, prin consultarea obligatorie a legislatiei existente in U.E., fiecare proiect de lege adoptat trebuind sa cuprinda o precizare, potrivit careia legea este conforma cu legislatia comunitara.
http://www.prefecturaarges.ro:8080/prefectura/brosuri/1.pdf
http://www.sgg.ro/index.php?id=7,26,0,0,1,0
http://www.satu-mare.ro/centruleuropa/istoric.html
http://www.ziarultricolorul.ro/dosarele_tricolorul.html?aid=8954

Ce rol acordati invatatorului intr-o comunitate ?

2008-01-28T07:48:00.000-08:00

Invatatorul are un rol foarte important intr-o comunitate deoarece el formeaza viitorul comunitati.
El introduce primi pasi spre cultura spre nou,datorita lui sunt astazi oameni de stiinta .
Rolul invatatorului este foarte important .
El devine "model"pentru scolar ,este cel care il face sa inteleaga mai repede si mai bine.
O invatare eficiena va da posibiliatatea copilului sa experimenteze,sa redescopere natura printr-un contact direct cu acesta in care rolul invatatorului este foarte important ,intrucat el proiecteaza strategiile didactice,monotorizeaza activitatea,da sugesti,sfaturi, si in final evalueaza.
Cu ce probleme se poate confrunta el ?
Cadrul didactic se poate confrunta cu o diversitate de probleme: incepand de la miciile capricii ale copilului pana la marile pretentii ale parintilor. Pentru rezolvarea acestor probleme, invatatorul trebuie sa detina o suita de calitati care ii dau posibilitatea de a iesi din orice situatie. Invatatorul detine anumite competente [ http://www.elearning-forum.ro/resurse/b33b-competente.html ] care il ajuta in orice situatie.

Ce solutii poate gasi la problemele ce-i stau in fata ?
De multe ori insa, rezolvarea problemelor este in mana parintilor... atunci cand probleme sunt legate de copii acestora. O parte din probleme pot fi rezolvate de scoala, cele ce tin locul desfasurarii activitatii, imbunatatirea scolii, implicarea in unele proiecte scolare, etc.
Cu totii avem posibilitatea de a ajuta cadrul didactic prin implicarea in activitatea acestuia, nu neaparat o implicare financiara, ci putem sa ne implicam sufleteste, ajutand cadrul didactic prin sustinere psihica sau morala.
Cine poate sa-l ajute in a-si duce la bun sfarsit activitatea ?
In primul rand el insasi se poate ajuta in a-si sfarsi activitatea dar si cu ajutorul copiilor deoarece ei fiind educati in mod corect vor putea la randul lor sa ajute.
Noi avem posibilitatea sa-l ajutam?
Da !
Ce avem de facut pentru aceasta?
Consultandu-ne cu el si usurandu-i munca prin a intelege cerintele sale.

Mihai Eminescu

2008-01-23T00:22:00.000-08:00

Mihai Eminescu s-a nascut pe 15 ianuarie 1850 in Botosani,fiind al sapte-lea fiu al lui Gheorghe Eminovici si al Ralucai Iurascu।Copilăria a petrecut-o la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).Debutul il are pe 12 ianuarie 1866 cand elevii profesorului Aron Pumnul scot o brosura omagiala dedicata acestuia- Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti,in care apare si poezia lui M.Eminescu-"La mormantul lui Aron Pumnul" .In luna februarie a aceluiasi an debuteaza in revista "Familia"cu poezia "De-as avea";directorul revistei,Iosif Vulcan ii schimba numele din Eminovici in Eminescu.
Intre 1867 si 1869,parasind Bucovina,poetul rataceste prin Transilvania si Muntenia,cu trupele de teatru ale lui Iorgu Caragiale si,mai apoi,a lui Mihail Pascaly.Este sufleor,copist si,la nevoie,chiar actor.In toamna anului 1869,trece prin Botosani si tatal sau,il intrerupe,trimitandu-l la studii in Viena.
In anul 1872 revine in tara si la 1septembrie citeste in sedinta junimii nuvela fantastica "Sarmanul Dionis",care starneste uimire printre cvenaclisti,prin caracterul ei neobisnuit.Titu Maiorescu afirma ca este o capodopera si ca textul se publica imediat in "Convorbiri literare".Tot Maiorescu il determina sa-si continuie studiile la Berlin,in vederea unei cariere universitare.Cu ajutorul banesc acordat de Junimea sta doi ani la Universitatea din Berlin,unde audiaza cursuri de filozofie,istorie,limba sanscritica si mitologie.Nu isi incheie studiile si nu isi da doctoratul,asa cum intentionase.
Reintors la Iasi(1874),este numit director al Bibliotecii Centrale Universitare,apoi revizor scolar al judetelor Vaslui si Iasi.Atunci il cunoaste pe Ion Creanga,invatator la scoala primara din Sararie,si leaga cu acesta o prieteni durabila.In aceeasi perioada poate fi plasat romanul de dragoste cu Veronica Micle,cea care in timpul studentiei poetului venise special la Viena ca sa-l cunoasca.Paralel cu febrila activitate poetica,Mihai Eminescu devine redactor la curierul de Iasi,unde publica in anul 1876,pe langa articole,doua proze:"La aniversara" si "Cezara".La Convorbiri literare vad lumina tiparului,poezii ca:"Melancolie","Craiasa din povesti","Lacul","Dorinta","Calin","Strigoii",etc.
In toamna anului 1877,pleaca la Bucuresti si intra in redactia ziarului "Timpul",unde va fi redactor,redactor-sef si chiar reporter parlamentar.in aceasta perioada scrie si publica printre altele:"Povestea codrului","Singuratate","Rugaciunea unui dac","Revedere","...Tot acum definitiveaza cateva din capodoperele sale:"Oda(in mediul antic),Scrisorile,Glossa si Luceafarul.este ultimul an de creatie al poetului pentru ca boala il va impiedica sa mai scrie de acum inainte..La sfarsitul anului 1863,ii apare prima editie a unui volum de poezii,prin grija si cu prefata criticului T.Maiorescu,cel dintai ce a avut intuitia geniului eminescian.
Restabilit partial dupa tratamentul la un sanatoriu de langa Viena,poetul traieste o lunga si dureroasa agonie,vreme de sase ani,pana la 15 iunie 1889,cand se stinge din viata.Geniul sau poetic atinge numeroase domenii, de la poezia inspirata din folclor, din istorie, pâna la capodopera sa "Luceafarul", semnul fumdamental lasat noua. Cand spunem poetul Eminescu, prima poezie care ne vine in minte este "Luceafarul". Nouazeci si patru de strofe a caror "unitate se infaptuieste muzical". Mitul este simplificat si redus la o antiteza morala. Catalina sta la indoiala ,ea trebuie sa aleaga intre geniu si sluga,alegand la sfarsit sluga. Finalul este magistral: "Traind în cercul vostru stramt/Norocul va petrece,/Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor si rece."Eminescu este un poet universal. Izolarea sa e conditia geniului singur printre oamenii obisnuiti. Geniile sunt solitare, nu pot trai intr-un spatiu stramt, de unde vastitatea cadrului romantic in intindere si inaltime. "Poezia cu genii este intotdeauna si o poezie cosmica" spunea George Calinescu.Numai lasand in urma lui o opera artistica de o valoare universala,scriitorul autentic atinge nemurirea spirituluala datorata plasmuirii frumosului artistic:"Numai poetul/Ca pasari ce zboara/Deasura valurilor/Trece peste nemarginirea timpului..."(Numai poetul)

Aportul tradiţiei, culturii şi limbii române la dezvoltarea patrimoniului cultural al Uniunii Europene

2008-01-23T00:18:00.000-08:00

Cultura unui popor reprezinta totalitatea valorilor materiale şi spirituale acumulate de poporul respectiv în decursul vremurilor।Cultura trebuie pastrata deoarece ea reprezinta acel popor,in ea se afla trecutul poporui respectiv; O.Goga spunea:"Vremea în mersul ei aduce multe lucruri noi. Aduce şi bune, şi slabe. Din acestea însă vom alege pe seama noastră numai acelea care ne sunt spre folos şi nu ne duşmănesc cu moştenirea noastră. Ne vom sili să câştigăm spre uşurarea traiului toate poveţele şi mijloacele vremii noastre înainte, toată învăţătura cuprinsă în slova condeielor de omenie. Dar va trebui să păstrăm cu o îndărătnicie dârză, unele neschimbate. Va trebui să păstrăm neschimbat sufletul nostru. Toate neamurile care trăiesc sub ochii noştri se deosebesc unele de altele. Se deosebesc prin sufletul care le călăuzeşte cărările. Acest suflet deosebit se învederează în alt chip la toţi. Fiecare neam îşi are limba lui, legea lui, portul lui, cântecele şi jocurile lui, datinile străvechi. Schimbându-se acestea, s-a schimbat sufletul acelui popor. Acel popor nu mai trăieşte, căci s-a coborât în el duh străin. De aceea, în lupta mare a neamurilor se ţinteşte totdeauna la aceste cetăţi, care, pierzĺndu-se pe rând, se pierde şi poporul. Rămân oamenii numai, dar fără duhul care-i ocrotea. Şi nu este o înfăţişare mai jalnică pe acest pământ, decât cea a unei cete de oameni cu sufletul mort".
Atat cultura Romaniei cat si cultura celorlalte tari din U.E. este importanta pentru Uniune deoarece impreuna formeaza interculturalitatea,ea reprezentand relatia de interactiune si cooperare continua, a diverselor grupuri culturale, etnice, religioase, a tuturor categoriilor de minoritati,relatiile fiind determinate de schimbul cultural si intercunoastere in contextul grijii fata de mentinerea specificului fiecarei comunitati).
Procesul de integrare europeana este in sine un proces de afirmare a interculturalitatilor. In spatiul Comunitatii europene fiecare "minoritate" nationala, etnica, religioasa, culturala se afirma ca identitate. Pluralismul valorilor este miza care face posibila orice strategie integrativa.

Fiecare petala a unui trandafir ...este o iluzie,

2008-01-16T07:49:00.000-08:00

Daca viata mi-ar putea oferi
Inc-o data sansa de-a regasi
Clipele ce-au fost si s-au risipit
Si tot ceea ce impreuna am cladit
Port in gand mereu doar privirea ta
Realitatea nu o pot accepta
Ieri erai cu mine azi nu mai esti
Ce s-au scris candva au fost doar povesti...

Tu spuneai mereu traieste-ti clipa
Viata insa n-a putut ierta
Tu esti sus acolo printre ingeri
Mi-a ramas doar amintirea ta.....

Vei ramane-n gandul meu
La bine si la greu
Iar tot ceea ce-am facut impreuna
Ne va lega mereu ....

Astazi cerul parca e innorat
Totu’-n jurul meu imi pare schimbat
Uneori viata e de neinteles
Ea nu iarta iar tu nu ai de ales
Este ultimul tau drum, te-am pierdut
Amintirea se asterne-n trecut
Ieri erai un suflet nevinovat
Astazi ingerii din cer mi te-au luat

Parca ieri traiam sperante si vise
Parca ieri aveam tot ce ne-am dorit
Tu spuneai ca viata merge-nainte
Ma intreb oare chiar s-a sfarsit ?

Vei ramane-n gandul meu
La bine si la greu
Iar tot ceea ce-am facut impreuna
Ne va lega mereu .....
Stiu ca ma auzi...
Este poate ultima oara cand te privesc in ochi
Ultima oara cand iti vad chipul
Ultima oara cand iti vorbesc
Lacrimile nu-ti pot sterge amintirea
Ai ales un drum pe care nu exista suferinta
Nici durere...
Mi-e greu sa accept, insa...
Independent de noi :
Viata merge inainte !

Parca ieri traiam sperante si vise
Parca ieri aveam tot ce ne-am dorit
Tu spuneai ca viata merge-nainte
Ma intreb oare chiar s-a sfarsit ?

Vei ramane-n gandul meu
La bine si la greu
Iar tot ceea ce-am facut impreuna
Ne va lega mereu ....

__________________
Fiecare petala a unui trandafir ...este o iluzie,
fiecare spin este o realitate ...

prieteni

2008-01-16T07:45:00.000-08:00

PRIETENI

Uita-te atent la ei,
Da, da, la prietenii tai
Sunt de partea ta la bine,
Oare vor fi si la rau cu tine ?

Din 10 prieteni stii ca 5 sunt falsi
Iar daca apare o problema inca 3 fac pasi
Raman 2 care se cearta intre ei
Despre cum ar fi mai bine sa pazeasca banii tai
De obicei ii citesti rapid
Pe cei care iti zambesc si de fapt nu te inghit
Ei vad prietenia ca pe o afacere
Si falimentul tau ca pe-o binefacere
Ai o anumita varsta, un anumit statut
Incat sa recunosti un prefacut chiar de la inceput
Si nu te fac vorbele de bine
Ai zice ca mai de graba te pun in garda.
Nu-ti cer nici un fel de tratament special,
Daca asta inseamna sa bagi mana in buzunar
Pentru ca nu ai facut nimic sa meriti
Prietenie conditionata de limita de credit.

Asta e despre prietenii care sa fie clar
Te-au lasat o data si sunt gata sa o faca iar,
Care nu ezita nici macar o clipa
Sa iti ceara sa fii cel care o ia pentru echipa.
Orice ar fi tin mereu capul sus
Te privesc in ochi si pare cand nu au nimic de ascuns.
Isi aleg vorbele foarte atent
Si orice cuvant de-al lor suna a compliment.
Zi de zi apar alte personaje
Care urmaresc constant tot felul de avantaje.
Care nu ezita sa iti foloseasca numele
Ca sa isi apere pana la capat interesele.
Si ii vezi, sunt gata oricand sa te aprobe,
Tu esti pe primul loc si vor sa-ti aduca probe
Dar sunt vorbe, niciodata fapte
Ti-e rusine de rusinea lor si rabdarea ta-i pe terminate.

Ti-am spus mereu (nu acum...)
Cand ai cerut un sfat mai bun
Pana la urma iti raman
Doar cateva momente de album.
Asa ca lasa-ma sa-ti fiu aproape,
Sa te fac sa uiti de toate
Daca ai nevoie stii ca sunt aici
Striga-ma si vin, nu-ti face griji.

__________________
Este greu sa pierzi, dar mult mai rau este sa nu fi incercat niciodata sa reusesti.

conflictul intre generatii

2008-01-16T00:28:00.000-08:00

ORICUM S-AR FI MANIFESTAT in trecut vesnicul conflict dintre generatii, cu siguranta nu a avut vreodata valentele timpurilor noastre.Acest conflict, care se transforma in multe situatii in ruptura intre generatii, e una din problemele acute si actuale ale societatii noastre, aflata intr-o necontenita si haotica reforma.E de ajuns sa deschizi televizorul ca sa afli „starea natiunii”.Cei mai derutati si lipsiti de repere sunt tinerii.

Delincventa juvenila, cresterea ratei prostitutiei, abandonul scolar, avorturile in randul tinerelor sau nebunia drogurilor sunt rezultate „firesti” ale acestui haos generalizat, sunt o cruda realitate.
Parintii tinerilor adolescenti de astazi, cunoscand toate aceste pericole latente, nu stiu ce sa faca mai intai pentru a-si proteja odraslele.
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/4123/conflictul-dintre-generatii-pierderea-inocentei/1

Parintii vad pe strada tineri de-o varsta cu fata sau baiatul lor vorbind murdar, facand diferite gesturi obscene… si se ingrozesc; acestia sunt copiii altor parinti, unor parinti ca si ei.
Cum sa faci ca parinte sa te apropii de copil si sa-l faci sa priceapa ca teribilismul sau badarania nu-s o buna carte de vizita?
Cum sa faci sa nu-l lasi sa se dea singur/a cu capul de pragul de sus pentru a intelege ca un lucru nu merita facut?
Odata castigata, increderea trebuie si mentinuta.
Un parinte care, aflandu-se in diverse situatii, a inteles ca poate avea incredere in fiul sau adolescent, nu va avea suspiciuni in ceea ce priveste anturajul sau locurile pe care acesta le frecventeaza.
Conflictul intre generatii este o realitate.
Cred insa ca, daca parintii si tinerii fii si fiice s-ar stradui deopotriva sa-l caute pe Dumnezeu, si unii si altii ar reusi in linii mari sa aiba aceeasi viziune asupra vietii.
Daca parintii si copiii s-ar apropia de Sfantul Potir cand preotul cheama la Liturghie „cu credinta si cu dragoste sa va apropiati”, ei ar fi una in Hristos, fii si madulare vii ale trupului lui Hristos, care este Biserica.
Acolo unde si parintii si copiii lor merg la biserica nu auzi replici de genul: „Mama, esti depasita”, „Tata, esti incuiat la minte”, si nici „Unde ai fost pana acum?” si asa mai departe…

Mă tem că în ceea ce priveşte vremurile acestea postmoderne, în care amoralitatea este singura morală cunoscută, rezolvarea, în linii mari, a acestor chestiuni va veni atunci când nu ne vom mai raporta la timp, la vremuri, la mode şi tendinţe, ci când ne vom raporta la Hristos, cel care este ieri şi azi şi în veci acelaşi (cf. Evrei 13,8).s

Intre generatii nu exista conflicte-exista doar diferente-unele mici,altele mari . Trebuie incercata doar acceptarea acestor diferente....totusi mai e ceva.......sentimentul acela de superioritate...(care intervine inconstient si total nejustificat) din mintea celor 'de azi'.... dau un exemplu : probabil toata lumea a auzit o conversatie de genul : 'hehe bunicule lasa asta,e tehnologie,n-ai TU de unde sa stii,lasa,nu e pt tine.....ee recunosc,zice bunicul, pe vremea mea nu erau atatea lucruri.....ehe bunicule,pe vremea ta nu era mai nimic hahah' in sufletul tanarului,se naste un sentiment de superioritate,de trufie chiar,cu toate ca el nu a contribuit cu nimic la acel lucru cu care se mandreste....singurul lui 'merit' a fost ca s-a nascut in perioada cutare iar parintii i-au cumparat acel lucru...in acelasi timp,in sufletul bunicului.....un sentiment de izolare,un sentiment de 'gata,a trecut de tot vremea mea'...... unii dintre oamenii in varsta nu pot tine pasul cu realitatea secolului 21,nu fiindca nu mai sunt apti,ci tocmai din aceasta mentalitate:' e batran ce-i mai trebuie?? mai trec cativa ani,moare si gata.De ce-si mai schimba casa acum ca are 70 de ani?de se mai insoara la 60? ' si asa altii hotarasc la cati ani trebuie incetata viata unui batran,chiar daca el mai traieste inca 20 de ani.Bravo celor care nu tin seama de parerile altora si fac exact ceea ce vor indiferent de varsta. Generatiile trecute au meritul generatiilor de azi.De ce sa radem de ce era 'p-atunci' , pe atunci cand baietii nu ieseau din casa fara costum,cu o tunsoare perfecta iar fetele aveau parul prins in funda? de ce i-am numi noi penibili si de ce ne-ar numi ei perversi si rai sau mai stiu eu cum......diferentele trebuie acceptate,nu preluate si inglobate in propria persoana,doar acceptate.Fiecare generatie este 'de aur' tocmai fiindca este diferita de cea dinainte si de cea care va urma.O simpla generatie......cat de mult conteaza in mentalitatea celor ce vor urma,in istorie...si tot se vorbeste de o generatie ca fiind o masa de oameni de aceasi varsta.....'generatia' ,as zice, consta in ideile generale. Am citit (si am vrut sa scriu si aici dar sfartecam si n-avea rost....) 'misiunea unei generatii' o insiruire de idei a lui Mihai Ralea despre generatia actuala...(actuala lui-se intelege-dar se portiveste si cu cea de azi) este intradevar aspra,nu zic ca nu are dreptate,dar generalizeaza,asta nu-mi place:sa fim bagati intr-o oala...atata timp cat exista unul care sa fie diferit,o generalizare de genul asta este o minciuna pt cititor.

http://ro.altermedia.info/familiesocietate/conflictul-intre-generatii-o-problema-fara-rezolvare_2443.html